13. Radu are sigur treabă

- Dacă Raluca este la fel de deșteaptă pe cât e de frumoasă în poza asta, ești un idiot că nu ai știut cum să o ții lângă tine.

- Deci nu vorbești doar DESPRE ea, ci exact CA ea. Perfect.

Lisa își ridică sprâncenele și mă privește superior. Îmi întinde telefonul înapoi.
- Și ea te-a făcut idiot? Din punctul ei de vedere cred că are dreptate.

Două bătrâne care stau vizavi de noi în sala de așteptare la urgențe din AKH se uită la mine și parcă și ele sunt de acord cu Lisa. N-am nevoie de un complet de judecată acum.

Aud pași din dreapta pe holul spitalului care dă în sală. Raluca vine încet spre noi, cu mâinile în buzunarele halatului, cu un stetoscop la gât, exact ca în filme. Se pune pe cel de-al doilea scaun din stânga mea, iar Lisa este acum între noi. Se uită una la alta.

Raluca schițează un zâmbet.
- Moschino.  Ne cunoaștem în sfârșit. Era și cazul să asociez o față cu mirosul ăsta. Ai gusturi, trebuie să recunosc. Și Radu are.

Lisa pare puțin nedumerită, dar sunt sigur că s-a prins. Întind mâinile și își spun numele. Lisa își caută prin poșetă, scoate niște foi și i le întinde.

- Uite, o copie după dosarul tău disciplinar, cu analiza de încălcare a drepturilor pacientului Juss. Rezoluția este că Juss e un paranoic și își retrage plângerea, așa că nu se dispune nimic împotriva ta. Dacă mă întrebi, cred că își vor cere și scuze.

Raluca ia actele și se uită peste ele, apoi ridică ochii mari.
- Incredibil. Nu știu cum ai reușit asta… Spune-mi te rog ce să fac să…

- Nu trebuie să faci nimic. Eu îți mulțumesc, pentru că noi am rezolvat tot cu ajutorul tău. Iar acum mă duc și vă las să vorbiți.

Face o pauză scurtă.
- Da, mă uit la tine și îmi dau seama că Radu are într-adevăr gusturi bune.

Se ridică și pleacă făcând zgomot cu tocurile. Cele două bătrâne de vizavi se uită lung. Eu și Raluca rămânem jos, cu un scaun liber între noi. O privesc și îmi dau seama cât mă bucur că o văd. Cred că e prima dată când nu știu ce să îi spun.

- La cât ieși din gardă?

Nu-mi răspunde. Clipește des și își duce mâna la ochi. Îi vine să plângă. Vreau să mă ridic și să vin lângă ea, când aud o voce de bărbat din spate.

- Draga mea ești OK? De ce plângi?

Draga mea? Ce mama dracu? Mă întorc și văd un tip înalt și slab, blond.

- Tu cine ești?

Raluca s-a întors și ea și îmi răspunde încercând să își înghită lacrimile.

- E Michi. Colegul meu de la Oftalmo. Michi, el e Radu.

Îmi sună telefonul. Resping apelul fără să verific cine e și mă uit la individ.

- Îmi pare bine Michi. Poți să ne lași puțin să vorbim?

Raluca se uită în ochii mei.
- Nu trebuie să ne lași. Radu are sigur treabă în altă parte. Hai să luăm noi doi un ceai de la trei.

Se ridică și pleacă împreună. Rămân interzis și mă uit cum se îndepărtează pe hol. Îl aud cum o întreabă grijuliu dacă e totul în regulă.

Din fața mea, bătrânele se uită ca la telenovele. Vreau să le înjur, dar mă răzgândesc. Telefonul scoate sunete din nou, e un mesaj de la Andrei.

“Răspunde în PLM. Am primit o notificare că sunt dat afară de la Kinnex pentru încălcarea normelor de securitate a informațiilor. Cred că ne-au prins.”

12. Praf

- Nu-mi vine să cred cât de bine a putut să iasă totul. Cum a putut să se bâlbâie Tony când i-ai povestit toată întâmplarea cu masseuza și bătaia. Genial.

Continuă să vorbească râzând, se prostește și îl imită pe Juss.
- ‘Herr Radu, ce e ăsta? Șantaj?’ Mortal tipul. Și la ședința de după a fost și mai mortal.
‘Dintotdeauna am fost de părere că energia regenerabilă este una din prioritățile noastre, de aceea am solicitat în mod expres ca proiectul E77 să fie transferat în Austria, sub conducerea domnișoarei Edel, cea mai tânără membră a managementului nostru, o stea în plină ascensiune.’

Chicotește și îi strălucesc ochii. Mă uit la ea și oftez.
- Văd că ai ținut minte fiecare cuvânt.

- Evident, e vorba despre mine și proiectul meu preferat.

Lisa își lasă prosopul pe fotoliu și se pune pe pat, aproape de mine. Ne uităm unul la altul, iar mie îmi fug ochii către sânii ei.

Îi dispare zâmbetul și devine serioasă.
- De ce te uiți la mine așa?

- Așa cum?

- Așa… ca și cum îți pare rău că te-ai culcat cu mine.

Își ridică sprâncenele, așteaptă explicații.

- Nu-mi pare. Mă uitam la sânii tăi.

- Atunci ce-i cu fața asta? Nu ar trebui să te bucuri de victorie? Sau crezi că sunt urâți?

Ridic ochii.
- Ba sunt frumoși. Dar eu sunt încă obosit și puțin amețit. Azi noapte n-am dormit deloc, iar astăzi am sărbătorit cam mult deja. Sexul fără somn mă obosește.

- Nu știu ce să zic, mulți bărbați ar fi mult mai bucuroși să bea cu mine și să fie invitați la mine acasă, toate în aceeași noapte.

- Ce părere bună ai despre tine.

Face ochii mici. Se cațără pe mine. Îi simt pulsul prin corp în timp ce mă fixează cu privirea.
- Ia ascultă, Herr Radu, aș dori să îți atrag atenția asupra faptului că, începând de astăzi, ești consultant în cadrul proiectului E77, deci sunt șefa ta. Nu-ți permit să-mi vorbești așa.

Zâmbesc.
- Nu știi că e nu o idee bună să te culci cu subalternii? Ți-ai cam făcut-o cu mâna ta.

Râde iar cu ochii.
- De fapt mi-ai făcut-o tu. Și dacă îmi spui ce te frământă de ai privirea asta de înmormântare, te las să-mi mai faci o dată. Sau vrei să îți fac eu ceva și nu știi cum să-mi spui?

O dau jos de pe mine, acum stăm față în față, unul lângă altul.
- Toate insistați să aflați ce gândesc bărbații, chiar dacă nu sunteți în stare să gestionați informațiile dacă aflați adevărul.

- Încearcă-mă.

- Mă gândeam la o tipă. Mi-e dor de ea, acum după ce am făcut-o să mă urască. Poftim. Mulțumită?

Râde. Se pare că nimic nu-i poate strica starea Lisei în această noapte. Mă mângâie pe față.
- Știi ce se întâmplă cu tine? N-ai băut destul. Hai să îți spun eu cum facem. Eu mă duc la frigider și vin cu gheață și redbull pentru whisky-ul ăsta de pe noptieră. Iar tu te pregătești spiritual și fizic, pentru că mai vreau încă cel puțin două orgasme în noaptea asta – nici nu mă gândesc să accept mai puțin.

A funcționat, mă apucă și pe mine râsul. O trag mai aproape și îi dau o palmă peste fund.
- Batem palma! Fugi și adu proviziile.

Mă sărută, se ridică și fuge. Eu încep să-mi caut pantalonii prin cameră și nu îi găsesc. Ies pe hol și mă iau după hainele de pe jos, în căutarea lor. Îi găsesc aproape de ușa apartamentului. Îmi scot telefonul și văd trei apeluri de la Raluca. O sun. Răspunde cu o voce plânsă.

- Nu-mi ajunge că te-am iubit ca proasta de una singură și te-am lăsat să vii și să pleci când vrei. A trebuit să te și ajut ca să rămân și fără job. Te urăsc, mă auzi? Te urăsc!

- Ce? Despre ce vorbești?

- Au venit azi după-amiază doi avocați să vorbească cu juristul spitalului, să vadă dacă nu a încălcat cineva confidențialitatea pacientului Tony Juss. Și m-au chemat în ședință disciplinară după. Sunt praf. Paul, dacă rămân fără jobul ăsta sunt moartă, mă înțelegi?

 

11. Te rog

- În puii mei. Cât dracu e ora?

Raluca mă privește din spatele ușii întredeschise cu ochii mici, ciufulită și îmbrăcată într-o pijama cu Droopy. Se întoarce cu spatele și pleacă spre dormitor. Intru după ea, închid ușa și mă duc în bucătărie. Îmi iau un suc din frigider, deschid geamul și îmi aprind o țigară uitându-mă la luminile de pe stradă.

După ce trag câteva fumuri contemplând ce am făcut noaptea asta, aud pași în spatele meu și o simt cum stă și mă privește din spate.
- De unde vii?

- Sincer?

- Sau minte-mă, cum vrei.

Suflu fumul și mă întorc către ea. E frumoasă și ciufulită și cu cearcăne.
- Am fost mai întâi la un salon de masaj erotic și după asta m-am văzut cu tipa aia care ziceai tu că folosește parfum Moschino.

Își dă ochii peste cap.
- Pff sună atât de penibil încât s-ar putea să fie adevărat. Dă-mi și mie una.

Îi dau o țigară și țin bricheta să și-o aprindă. Mă uit în jos și mă apucă râsul când îi văd picioarele goale mărimea 36 ieșind din pantalonii de pijama. Pentru ea nu e funny.
- Deci ți se pare și ție penibil, înseamnă că e adevărat. Atunci am întrebări.

- Nici nu mă așteptam să n-ai.

- Da. În primul rând de când dai tu bani pe ce poți obține gratis, apoi ce ai făcut cu tipa aia noaptea de nu miroși a parfum și – nu în ultimul rând – ce cauți la mine după 3 zile, dacă ai atâta activitate cu gagici.

Îmi iau paharul de pe masă și beau o gură cu poftă. Ador discuțiile cu Raluca, indiferent despre ce sunt ele. Parcă sunt desprinse dintr-un film. Chiar vreau să îi spun adevărul.

- Pentru că la salon am fost să culeg date despre povestea cu Juss de care mi-ai spus tu, iar cu Lisa m-am întâlnit ca să îi spun că avem destule informații ca să nu ne mai facă idiotul probleme.

- Cu plăcere.

Acum i-a mai trecut somnul, pot să o privesc în ochi.

- Mulțumesc. Alte întrebări?

- Evident. Ce mama naibii cauți să mă trezești la ora asta. Și de ce n-ai mai dat niciun semn de 3 zile? Iar ești jegos?

Suflu ultimul fum, îi iau țigara din mână și o sting. O trag lângă mine și îi ridic bluza de la pijama. Ar trebui să mă ajute și ea, ridicându-și mâinile, dar nu vrea. Și le încrucișează.
- Pe bune? Așa de ușor?

Mă las jos pe un genunchi și o sărut pe burtă. Își trage bluza în jos și mă trezesc față în față cu personajul din desene animate.
- Paul…

Mă uit în sus spre ea.
- Raluca?

- Aseară am dormit la Michi, colegul meu de la Oftalmologie.

Continui să o privesc de jos.
- Și?

- În morții mă-tii, aia și. Tu chiar ești atât de prost?

Nu spun nimic. Ea dă din cap a dezamăgire.

- Uite ce e, poți să dormi pe canapea în sufragerie. Dar să nu te prind în dormitor. Să nu te prind că mă atingi.

Se uită în ochii mei fix și nici măcar nu clipește.
- Și te rog, te rog foarte frumos să dispari din viața mea.

10. Foarte bun

- Ești tăcut. De ce nu zici nimic?

- Te freci cu țâțele de mine, sincer îmi e foarte greu să mă concentrez sau să zic ceva acum.

Tipa chicotește. Cred că e un vis de-al prostituatelor și maseuzelor erotice, ăsta în care toți clienții sunt absolut îndrăgostiți de ele, sau măcar dați pe spate de tehnica lor de profesioniste. Și cine le poate învinui? Medicul la care am fost ultima dată mi-a spus că ar trebui să pun lumânări la biserică, atât de norocos sunt că soarta mi l-a scos în cale, iar tâmplarul care i-a făcut bucătăria lui taică-miu se lăuda că nimeni nu pune clanțe ca el. Fiecare are fantezia lui de profesionist.

Însă Alice (sunt sigur că ăsta e numele ei real), o poloneză creolă (cine a mai văzut așa ceva?) de 22 de ani, al cărei corp nu a făcut cunoștință încă cu gravitația și care vorbește cu un accent est-european atât de puternic încât de-abia înțeleg ce-mi spune, insistă, făcând și o tentativă de omor asupra gramaticii.
- Înseamnă că place de mine?

Nu mă pot abține.
- Da. Dar te sfătuiesc să nu te flatezi prea tare. Dacă te gândești și tu puțin, statistic vorbind, majoritatea bărbaților pe care îi vei freca cu ulei de masaj pe muzică feng-shui vor spune că le place de tine.

Se oprește din masaj și se încruntă la mine. Cred că are de gând să mă certe pe banii mei.
- În primul rând, nu muzică feng-shui. Feng-shui altceva. În al doulea rând…

- Al doilea.

- Lasă-mă să spun! În al doilea rând, încercam să fiu drăguț.

- Încercai să fii drăguță. Și îți iese, chiar ești. Acum hai să continuăm activitatea pentru care eu plătesc în seara asta și putem vorbi în același timp.

Îmi toarnă o mână de ulei de masaj rece pe piept, iar eu tresar pentru că e rece. Ea chicotește din nou și eu zâmbesc. Își continuă munca cu seriozitatea și dedicația unei corporatiste. Mi se pare foarte frumos, dar trebuie să o opresc.
- Aș vrea să fumez o țigară, te deranjează?

Se uită la mine mirată dar își aduce probabil aminte că eu sunt clientul.
- Dacă așa vrei… poți să dai și mie. Spun coleg să aducă whisky?

Mă ridic, mă duc către cuier la sacoul meu și îmi scot țigările, poza cu Tony Juss, o brichetă și o bancnotă de 200 de euro. Mă întorc către ea și le arunc pe toate pe pat, mai puțin banii.
- Lasă whiskyul, vreau să facem o afacere. Uită-te, te rog, la poza aia și spune-mi dacă recunoști personajul.

Se agită puțin.
- Ce? Nu, nu înțeleg, nu…

- Hey, gata, nu te speria, că nu e ca în filme. Tipul din poză e șeful meu. Vrea să mă dea afară, iar eu nu vreau să îl las. Am aflat de la o prietenă că a fost aici de curând și că a făcut scandal, că a luat bătaie și că a ajuns la spital.

- Și ce?

- Și nimic. Eu vreau să îmi povestești ce s-a întâmplat aici, sau dacă nu știi tu, să chemi o colegă care știe, pentru ca eu să pot folosi informațiile.

Face ochii și mai mari.
- Ești poliție?

Scot bancnota.
- Doamne ferește nu!
Uite aici, ia banii ăștia, pentru ca să mă ajuți. Am nevoie doar să știu ce s-a întâmplat.

Face ochii mici și rânjește.
- Atât?

- Atât.

- OK, spun. Oricum șef tâmpit, ca al meu.

Face o scurtă pauză.
- Și masaj nu mai intereseaza? Știu finalizare foarte bun.

Mă apucă râsul.
- Hai să aud mai întâi povestea, și mai vedem după.

Iau telefonul și îi scriu un mesaj Lisei.
‘Dacă dormi, trezește-te. Vreau să ne vedem într-o oră, la barul hotelului. Nu te da cu parfum.’

9. O vrăjitoare

- Unde e Lisa?

- Domnișoara ciufulită cu hainele ude? Am rugat-o să vă aștepte pe hol. I-am spus că noi doi avem ceva de vorbit.

Mă uit la acest tip mic și îndesat și mă mir cât de satisfăcut este de propriile lui vorbe. N-am de gând să mă las intimidat de faptul că sunt îmbrăcat doar în pantaloni.
- Avem? Nu-mi aduc aminte să fi văzut în calendar un meeting în camera de hotel. Ați vorbit cu secretara mea?

Zâmbește superior și se uită în jos la șlapii mei de hotel pe care scrie mare ‘Ring’.
- Herr Radu, pentru un individ care nu își face temele de casă, sunteți mult prea glumeț.

- Iar dumneavoastră Herr, pentru un individ pe care nu-l cunosc, vă permiteți prea multe.

Mă fixează și nici măcar nu clipește. Are un rânjet enervant. Vine spre mine, întinde mâna și vorbește pe un ton fals-lingușitor.
- Haide atunci să facem cunoștință. Mă numesc Peter, te vizitez din partea clientului.

Îl las cu mâna în aer.
- Ce client?

Afișează brusc o față de înmormântare.
- Clientul, Paul. Clientul. Ai doar un singur client. Sper că ai un singur client. Ar fi bine.

Mă întorc cu spatele la el, deschid dulapul și cotrobăi prin el, să nu mi se vadă nicio reacție pe față.
- OK, Peter. Mă bucur să te cunosc. Zi repede ce vrei și lasă-mă să ajung la serviciu. Altfel n-am cum să-mi fac tema de casă și să-i dau clientului ce-i trebuie.

- E bine că acum te grăbești. Ți-a luat jumătate de an ca să te angajezi la KinnexIT, încă două luni ca să obții transferul al Viena și acum în sfârșit te grăbești. Mesajul pe care trebuie să ți-l transmit este simplu: ai două săptămâni la dispoziție să livrezi informațiile despre E77. Faptul că m-au trimis să-ți dau acest mesaj personal ar trebui să te îngrijoreze.

Mă întorc către el cu cămașa pe jumătate băgată în pantaloni.
- Crezi că voi lucra mai bine sub amenințări?

- Sincer, mie nu-mi pasă cum lucrezi mai bine. Eu am venit să îți livrez mesajul și să îți dau un sfat personal: ar fi bine să te pui pe treabă. Și acum că ți-am spus, mă duc să mânânc un croissant la restaurantul hotelului, am auzit că sunt 7 euro bine investiți.

Fericit la culme, piticul se îndreaptă către ușă și dispare. Nu trec nici 3 secunde și cineva bate la ușă. Mă duc să deschid și o las pe Lisa să între înapoi. Se uită la mine ca la o fantomă.

- Ce mama dracu’ a fost asta? Cine e ăla?

- Un tip căruia îi datorez niște bani.

Mă privește în continuare ciudat. Ar fi cazul să schimb subiectul.
- Îmi pare rău că a trebuit să stai pe hol. Nu-ți fă griji, totul e OK. Hai să mergem să te schimbi și tu și să fugim la birou.

- Apropo de birou. Am vorbit la telefon între timp cu una dintre secretare. Juss a cerut să fim invitați la comisia de disciplină, pentru că n-am ajuns la ședința de dimineață. Era cam supărat, cică.

Sunt la Viena de o zi. Deja mi se pare că se adună prea multe probleme.
- Fuck. Exact de asta aveam nevoie.

Lisa zâmbește iarăși cu ochii.
- Stai liniștit, am vorbit între timp și la HR, le-am convins pe tipe să îl notifice că nu are destule motive pentru disciplinar. Am scăpat. Ce zici, mă descurc?

Dau un high-five cu ea.
- Perfect! Aș putea să te sărut.

Se lasă o liniște oarecum ciudată. Mă întreb de ce i-am zis asta. Ea dă din cap dezaprobator.
- Am băut o seară întreagă împreună și n-ai vrut să pui mâna pe mine și acum, când arăt ca o vrăjitoare, vrei să mă săruți. Ești praf.

8. Fă-ți de cap

Sigur e ceva în neregulă cu mine. O femeie stă în fața mea udă leoarcă, cu machiajul curs, tremurând de frig și înjurând mărunt printre dinți și mie îmi vine să râd. Și cu greu mă abțin să nu fac o glumă. Atât de greu, încât îmi întorc privirea în altă parte. Aleg să mă concentrez asupra faptului că și pe mine m-a udat ploaia și că mai am încă ceva din durerea de cap de mai devreme și că mi-e frig.

Noroc că mașina Lisei e deja urcată pe platformă și putem să plecăm. Mă uit încă o dată la ea și mă minunez de cât de tare se schimonosesc mașinile astea noi după un accident. Ai zice că a doborât o pădure întreagă, nu că s-a oprit într-un microbuz. Mă întorc înapoi către Lisa.

- Hai, gata, ai semnat ce aveai de semnat, să luăm un taxi. Uite, sunt vizavi.

Se uită la mine resemnată și continuă să tremure. Își strânge poșeta în brațe. Traversăm strada și ne urcăm într-un taxiu. Are tapiseria din piele și ne lipim amândoi de ea. Lisa se uită la mine și apoi se întoarce către șofer.

- Philadelphiabrücke, chiar lângă stația de metrou.

Șoferul pornește și dă căldura mai tare. Eu îmi aduc aminte că hotelul Ring este chiar pe… Ring.

- Stai puțin, lasă-mă și pe mine la hotel mai întâi, și eu trebuie să mă schimb.

- La hotel sau pe Koppstrasse, de unde te-am luat?

- La hotel.

- OK. La hotel Ring vă rog.

Șapte minute mai târziu, Mercedesul galben-spălăcit parchează în fața hotelului, eu mă uit la Lisa, îi dau 15 euro șoferului, și cobor. Ciudat este faptul că și ea coboară. Acum suntem fiecare pe câte o parte a mașinii, care pleacă dintre noi și ne lasă față în față. Lisa ridică din umeri.

- E primul meu accident. Înjură-mă, dar nu pot rămâne singură. Te aștept în hol dacă vrei, până te schimbi.

- Da pe dracu în hol. Vii sus cu mine. Și-așa vroiam să îți povestesc ce am aflat despre Juss în dimineața asta, chiar înainte să treci pe roșu. Și cum ziceam: e o bucată de metal. Dă-o naibii și bucură-te că ți s-a stricat doar ținuta și machiajul.

Lisa nu mai spune nimic, vine cuminte după mine. Ajungem în cameră, își aruncă poșeta pe jos și se trântește pe fotoliu. Ridică mâna dreaptă și gesticulează din ea în timp ce vorbește.

- Stau cu spatele aici cuminte, fă-ți de cap și anunță-mă când termini. Dau între timp SMS-uri și mailuri la firmă, să nu ne dea ăștia dispăruți.

- Așa să faci!

Mă duc în baie, îmi arunc hainele pe calorifer și mă bag în duș, să mă încălzesc. Sunt puține senzații mai plăcute decât aceea de a scăpa de frig. Și atunci îmi aduc aminte de scenele alea din filmele din anii ’90, când el sau ea intrau unul peste altul în duș și de acolo începea ceva. Mă apucă râsul, e clar, asta e cea mai lungă mahmureală evăr, am luat-o razna.

Ușa de la baie se deschide. Tresar și mă uit prin geamul aburit, să o văd pe Lisa. Dacă e dezbrăcată, asta trebuie să fie cea mai tare fază de anul ăsta. Dar nu e goală și parcă nu era îmbrăcată în negru… O voce de bărbat răsună cu ecou între pereții băii.

- Herr Radu, vă aștept afară când terminați.

7. Un fel de

Dacă te speli pe dinți dimineața împreună cu o tipă, oare înseamnă că ai trecut la nivelul următor al relației cu ea? OK, hai să presupunem că e așa. În cazul ăsta, care era nivelul precedent la care mă aflam cu Raluca și unde suntem acum? Atunci când sunt nedormit și mai ales mahmur am tendința să filosofez. Noroc că mă întrerupe ea.

- Ai îmbătrânit, să știi.

- Ce?

- Ce-ai auzit. Ai îmbătrânit.
Se clătește, își aruncă periuța în pahar și se întoarce spre mine.

- Înainte, când aveai și tu bunul simț de a mai dormi uneori cu mine, te trezeai primul și făceam sex de dimineața, înainte să te faci nevăzut. Azi de-abia am reușit să te trezesc și oricum arătai de parcă te-a călcat mașina pe trecere.

Își dă jos prosopul de pe ea și se șterge cu el pe față. Ar trebui să îi răspund, dar mai stau puțin să admir priveliștea.

- Am venit aseară obosit și pe jumătate beat. Mă doare capul de înnebunesc, de când m-am trezit. Nu trebuia să amestec vinul cu atâtea cocktailuri.

- Bla bla, nici la alcool nu mai reziști. Lasă asta, mai bine zi-mi cu cine ai băut aseară.

- Un coleg.

- Un coleg gay?

- Nu. De ce?

- Dacă nu e gay, trebuie să îi spui, când te mai întâlnești cu el, că a greșit parfumul și s-a dat cu unul de femei. Cred că Moschino.

Mă apucă râsul. Am pupat-o pe obraz pe Lisa aseară când a plecat. E drept că eram amândoi cam băuți și ne-am cam sprijinit unul de altul, n-aș fi zis că… Dar uite, cât trăiește omul învață. N-am de gând să intru în detalii.

- Vezi, de asta nu te iau eu de nevastă, ești prea atentă la detalii.

- De nevastă? Tu pe mine?
Râde cu poftă, iar pe mine mă doare și mai tare capul. Ziua asta nu începe bine. Telefonul scoate un sunet. Mă duc în dormitor, îl iau și mă uit pe ecran – mă gândeam la lup – un mesaj de la Lisa.

‘Bună dimineața Herr fără mașină de serviciu. Sunt în trafic, pot să trec să te iau de la hotel în 15 minute.’

Nu e o idee rea.
‘Foarte drăguț din partea ta. Doar că nu sunt la hotel, ci pe Koppstrasse, la numărul 78.’

Lisa Edel is typing…
‘OK, nu e chiar în drum, dar pentru un partener de pahar, merge ;) Ajung în 20 de minute, să fii gata.’

Nici nu apuc să pun bine telefonul jos și mă trezesc cu Raluca peste mine, într-o mișcare din filmele cu Chuck Norris. Picăm amândoi în pat, ea peste mine. Mă gâdilă pe față cu părul și mă privește fix în ochi.

- Hai zi-mi, cine e tipa de aseară?

Nu-mi iau ochii din ai ei. Îi simt respirația.
- OK. E șatenă, aș zice că are vreo 1,70 fără tocuri, are ochii verzi și se pare că, după simțurile tale, se dă cu Moschino. O cheamă Lisa. Alte întrebări?

- Da. Te vrea?

- Da. Mă vrea, dar nu în felul ăla. Vrea să se folosească de mine pentru ceva, iar eu vreau să mă folosesc de ea pentru altceva.

- Nu știu despre ce fel vorbești, dar sună foarte porno.

- Nu e. Ai niște ochi superbi.

- Știu, doi. Uită-te bine la ei, să te urmărească toată ziua.

Zâmbim unul la altul.
- Trebuie să mă îmbrac, e târziu.
Se dă jos de pe mine. Mă ridic și mă duc să-mi iau cămașa, iar ea îmi vorbește de pe pat.

- La KinnexIT ziceai că lucrezi, nu?

- Da, de ce?

- Acum două săptămâni a venit un tip la urgențe când eram eu de gardă, știu că lucra la Kinnex, i-am văzut actele. L-am ținut minte pentru că a fost un caz comic, ceva cu bătaie și cu niște prostituate, deși el partea cu prostituatele nu a vrut să o recunoască.

- Serios? Știi cumva cum îl chema?

- Nu mai știu… Ceva cu Jung? sau Just?

6. Perfect

- Ce culoare au chiloții tăi?

- Poftim?

- Tu mi-ai pus o întrebare indiscretă, acum e rândul meu.

Lisa râde din nou foarte frumos, iar eu mă bucur că am mai risipt puțin din tensiune.

- Bine, sunt negri. Acum trebuie să răspunzi tu.

Mă gândesc că mai pot întinde puțin coarda.
- Ai mei sunt albi, dar au un logo albastru în partea dreaptă.

- Drăguț. Acum jumătate de oră ne adresam unul altuia cu dumneavoastră și acum vorbim despre chiloți. Evoluăm repede.

Se uită direct în ochii mei, mai ia o gură din Cosmo și redevine serioasă.
- Să mai încercăm o dată. Ce vrei să faci în firma asta, Paul?

Acum, orice altă glumă ar fi în plus. E cazul să mint serios. Îmi pun paharul pe masă, fără să o scap din privire.
- Vreau să evoluez. Dacă pot să evoluez aici, bine. Dacă nu, voi pleca în altă parte. Știu cine sunt, știu ce vreau, nu voi accepta să mă plafonez. Mulțumită?

- Să zicem.

Acum m-a făcut curios.
- Atât? ‘Să zicem?’

- Să zicem că pe mine mă interesează foarte mult proiectul E77. Știi cu siguranță despre ce e vorba, te-am auzit vorbind despre el de multe ori în ședințele telefonice, când erai încă în România. Aș spune că și pe tine te interesează la fel de mult. Corect?

- Să zicem…

- Din păcate pe colegul și șeful nostru Tony Juss, acest proiect nu îl interesează deloc. Mâine dimineață la prima oră vom afla că nu vrea nicicum să îl transfere din Germania în Austria.

Se spune că hoțului de hoț îi e frică, iar eu m-am cam zburlit. Încep să îmi pun întrebări despre aparent inofensiva domnișoară Edel, care are mai multe informații decât bunul meu prieten hacker Andrei. Dacă Lisa are dreptate, înseamnă că m-am chinuit să obțin un post la Viena degeaba. Și că datorez unor oameni niște bani. Niște mulți.

- Nu știu de unde ai informațiile astea, dar dacă sunt adevărate, Juss e un idiot.

Lisa zâmbește din nou, se pare că i-am spus ceva ce-și dorea să audă.
- Juss e Juss. Eu vreau proiectul. Sunt foarte puține șanse să îl primesc, dar n-am să îl las să îmi scape printre degete fără să mă lupt pentru el. Și aici am nevoie de tine.

Acum știu unde bate. M-am mai liniștit. Și eu care la început credeam că m-a chemat la un pahar pentru că-i place de mine.
- Înțeleg. Am preluat departamentul de analiză și ca atare, am acces la toate informațiile. Însă văd că tu ai sursele tale, pentru ce-ți mai trebuie ajutor?

- Faptul că ascult secretarele bârfind între ele mă ajută doar până la o limită. De acolo mai departe am nevoie de mai mult ajutor.

Dau peste cap restul de băutură din pahar și mă uit la ea pe sub sprâncene.
- Ai dreptate, mă interesează proiectul. Dacă te ajut și îl primești, vreau să fac parte din el.

Îi strălucesc ochii.
- Evident. Perfect.

Se uită în jur și ridică mâna către chelner.
- Să mai bem un rând. Cine știe, poate ajungem din nou să vorbim despre chiloți.

5. Persoana a doua

- Ce mai vrei?

- O țigară.

Expresia Ralucăi e priceless, iar eu zâmbesc. Dă din cap și își închide ochii pentru câteva secunde, probabil speră să nu mă mai vadă când îi deschide.

- Hai pe balcon. Ia și sticla de vin de pe masă.

O urmez cu vinul în mână și filosofez scurt în gând ceva drăguț despre fundul ei. Își aprinde o țigară, se întoarce către mine și îmi întinde pachetul de Gauloises Blondes. Se sprijină de marginea balconului și trage cu poftă din țigară. Mă fixează.

- De ce n-ai plecat? Vrei să fii sigur că alegi tu momentul când dispari?

Mă gândesc ce să îi răspund. Că mi-a fost dor de ea? Evident, de asta am sunat-o. Că de data asta n-am să mai plec? Nu-mi place să fiu ipocrit. Eu unu’ n-aș avea încredere în mine.
- Știu că te pricepi la fel de bine ca și mine să savurezi un moment plăcut. Hai să nu-l stricăm așa repede.

Pufnește și își dă ochii peste cap, dar zâmbește puțin în colțul gurii. Se întoarce către stradă.

Sună iar telefonul. Mă uit la ecran și apoi la ceas. Oare ce o vrea Lisa Edel la ora asta?

- Hallo, Herr Radu? Îmi cer scuze să vă deranjez la ora asta. Tocmai m-au sunat de la hotelul Ring și mi-au spus că nu ați fost să faceți check-in-ul încă. Voiau să anuleze rezervarea, dar am prelungit-o eu. Sunteți în regulă?

- Da, sunt OK. Foarte ciudat, eu am trecut pe la hotel și mi-am luat camera în primire acum vreo 4 ore. Sigur e o neînțelegere.

- Ciudat. Oricum eu sunt prin zonă, voi trece pe la recepție să clarific, nu vreau să ne taxeze dublu, am plătit cu cardul meu de firmă, cred că înțelegeți de ce am emoții…

Lasă câteva secunde de pauză, iar eu mă pregătesc să îi urez o seară plăcută, când continuă brusc.

- Herr Radu, dacă tot vin pe acolo, haideți să ne vedem, aș vrea să vorbim câteva minute.

Interesant. E ora opt jumătate seara și Frau Edel vrea să vorbim. Sună bine și rău în același timp.

- Ok, nu sunt la hotel, dar ajung în 20 de minute. Ne vedem la recepție. Pe curând.

Raluca s-a întors către mine.
- Așadar, te cari, să înțeleg?

Zâmbesc.
- Se pare că trebuie. Mi-ar plăcea să mă întorc, după ce termin.

- Whatever.
Își întoarce privirea din nou către priveliștea vieneză.
Douăzeci și două de minute mai târziu o găsesc pe Lisa Edel sprijinind pupitrul de la recepția hotelului și citind un pliant publicitar. Tresare când mă vede.

- Hallo, Paul! Cred că e momentul să vorbim la persoana a doua singular, ce zici?

Hai să fac pe prostul și să vedem daca are simțul umorului, zic.
- Cred că asta înseamnă să vorbim cu TU, nu?

Râde. E genul de femeie care râde și cu ochii.
- Ți-am văzut CV-ul. Vorbești engleză, germană și românește, sigur îți mai aduci aminte care e treaba cu pronumele personal și cum se conjugă verbele. Hai să bem ceva la barul hotelului.

Lisa își comandă un Cosmo, eu un Rob Roy. Savurează două guri din cocktail și apoi ridică privirea la mine.

- Paul, vreau să îmi spui exact ce ai de gând să faci tu în firma asta.

4. Țigări

În sex, sindromul teleportării este, prin definiție, dorința unuia sau a altuia dintre parteneri de a se teleporta în altă parte după ce partida s-a terminat. Nu știu cine a dat definiția, dar e de multe ori adevărată. Interesant este că, în cei trei ani de când ne cunoaștem, nu mi s-a întâmplat niciodată să am sindromul ăsta cu Raluca.

De exemplu acum, după ce am ascultat-o certându-mă la telefon, după ce am urmărit-o făcând fețe-fețe când am apărut la ea la ușă, după ce m-a lovit de câteva ori și eu am sărutat-o și apoi ne-am tăvălit prin toată casa, încă nu-mi pot lua nici mâinile nici ochii de pe ea.

- Ți-am mai spus că ai pielea foarte fină?
- Marș.
- Și că ești sexy și când mă înjuri?
- Atunci dute-n morții mă-tii. E bine așa?

Mă apucă râsul, dar ea rămâne serioasă.

- Hai, zâmbește și tu, ești mai frumoasă când zâmbești. Știi ce dilemă am acum? Mă tot uit în jur și nu-mi găsesc cămașa niciunde.
- Și ce să fac, să ți-o caut eu? Începe și tu cu chiloții, uite, sunt acolo jos, lângă sutienul meu.

Mă ridic din pat să îmi culeg hainele și nu mai ajung: telefonul meu scoate sunete. Sunt mesaje pe conexiunea criptată, e Andrei sigur. Mă duc spre baie și o aud pe Ralu comentând ceva în spatele meu, dar nu înțeleg. Închid ușa după mine și îl sun. Începe să vorbească imediat ce ne conectăm.

- Houston, we have a problem. Tocmai mă uitam pe niște informații venite azi dimineață, de-abia acum am spart parola. Idiotul ăla de Tony Juss nu a semnat încă transferul proiectului care ne interesează pe noi din Germania în Austria.

- Rahat. N-am venit la Viena ca să fur două excel-uri cu invitați la petrecerea de crăciun. De aia se cheamă spionaj industrial și nu furt din buzunare. Am nevoie de proiectul ăsta. Sapă, hackuiește-i pe toți, fă ceva și află cu ce aș putea să îl mai mint pe Juss ca să îl conving.

- Ok, îți trimit mai târziu un mesaj cu documente noi, să te pui la punct. Și… Paul… vreau să-ți mai spun ceva.

- Ce?

- Ești prost.

Vreau să răspund dar îmi închide în nas. De asta-mi place mie de Andrei, tocilarul meu preferat, niciodată nu ratează o oportunitate să se răzbune.
Ies din baie și mă uit după Raluca. Nu e în dormitor, nu e în bucătărie, în hol, nu e niciunde. Găsesc un bilet pe masa din sufragerie.

“Am plecat să-mi iau țigări. Știu că voiai oricum să te evapori, nu vreau să-ți stau în cale. Îmbracă-te și dispari.”