by

13. Radu are sigur treabă

12. Praf

- Dacă Raluca este la fel de deșteaptă pe cât e de frumoasă în poza asta, ești un idiot că nu ai știut cum să o ții lângă tine.

- Deci nu vorbești doar DESPRE ea, ci exact CA ea. Perfect.

Lisa își ridică sprâncenele și mă privește superior. Îmi întinde telefonul înapoi.
- Și ea te-a făcut idiot? Din punctul ei de vedere cred că are dreptate.

Două bătrâne care stau vizavi de noi în sala de așteptare la urgențe din AKH se uită la mine și parcă și ele sunt de acord cu Lisa. N-am nevoie de un complet de judecată acum.

Aud pași din dreapta pe holul spitalului care dă în sală. Raluca vine încet spre noi, cu mâinile în buzunarele halatului, cu un stetoscop la gât, exact ca în filme. Se pune pe cel de-al doilea scaun din stânga mea, iar Lisa este acum între noi. Se uită una la alta.

Raluca schițează un zâmbet.
- Moschino.  Ne cunoaștem în sfârșit. Era și cazul să asociez o față cu mirosul ăsta. Ai gusturi, trebuie să recunosc. Și Radu are.

Lisa pare puțin nedumerită, dar sunt sigur că s-a prins. Întind mâinile și își spun numele. Lisa își caută prin poșetă, scoate niște foi și i le întinde.

- Uite, o copie după dosarul tău disciplinar, cu analiza de încălcare a drepturilor pacientului Juss. Rezoluția este că Juss e un paranoic și își retrage plângerea, așa că nu se dispune nimic împotriva ta. Dacă mă întrebi, cred că își vor cere și scuze.

Raluca ia actele și se uită peste ele, apoi ridică ochii mari.
- Incredibil. Nu știu cum ai reușit asta… Spune-mi te rog ce să fac să…

- Nu trebuie să faci nimic. Eu îți mulțumesc, pentru că noi am rezolvat tot cu ajutorul tău. Iar acum mă duc și vă las să vorbiți.

Face o pauză scurtă.
- Da, mă uit la tine și îmi dau seama că Radu are într-adevăr gusturi bune.

Se ridică și pleacă făcând zgomot cu tocurile. Cele două bătrâne de vizavi se uită lung. Eu și Raluca rămânem jos, cu un scaun liber între noi. O privesc și îmi dau seama cât mă bucur că o văd. Cred că e prima dată când nu știu ce să îi spun.

- La cât ieși din gardă?

Nu-mi răspunde. Clipește des și își duce mâna la ochi. Îi vine să plângă. Vreau să mă ridic și să vin lângă ea, când aud o voce de bărbat din spate.

- Draga mea ești OK? De ce plângi?

Draga mea? Ce mama dracu? Mă întorc și văd un tip înalt și slab, blond.

- Tu cine ești?

Raluca s-a întors și ea și îmi răspunde încercând să își înghită lacrimile.

- E Michi. Colegul meu de la Oftalmo. Michi, el e Radu.

Îmi sună telefonul. Resping apelul fără să verific cine e și mă uit la individ.

- Îmi pare bine Michi. Poți să ne lași puțin să vorbim?

Raluca se uită în ochii mei.
- Nu trebuie să ne lași. Radu are sigur treabă în altă parte. Hai să luăm noi doi un ceai de la trei.

Se ridică și pleacă împreună. Rămân interzis și mă uit cum se îndepărtează pe hol. Îl aud cum o întreabă grijuliu dacă e totul în regulă.

Din fața mea, bătrânele se uită ca la telenovele. Vreau să le înjur, dar mă răzgândesc. Telefonul scoate sunete din nou, e un mesaj de la Andrei.

“Răspunde în PLM. Am primit o notificare că sunt dat afară de la Kinnex pentru încălcarea normelor de securitate a informațiilor. Cred că ne-au prins.”

12. Praf

Write a Comment

Comment


3 × = doisprezece