by

5. Persoana a doua

6. Perfect
4. Țigări

- Ce mai vrei?

- O țigară.

Expresia Ralucăi e priceless, iar eu zâmbesc. Dă din cap și își închide ochii pentru câteva secunde, probabil speră să nu mă mai vadă când îi deschide.

- Hai pe balcon. Ia și sticla de vin de pe masă.

O urmez cu vinul în mână și filosofez scurt în gând ceva drăguț despre fundul ei. Își aprinde o țigară, se întoarce către mine și îmi întinde pachetul de Gauloises Blondes. Se sprijină de marginea balconului și trage cu poftă din țigară. Mă fixează.

- De ce n-ai plecat? Vrei să fii sigur că alegi tu momentul când dispari?

Mă gândesc ce să îi răspund. Că mi-a fost dor de ea? Evident, de asta am sunat-o. Că de data asta n-am să mai plec? Nu-mi place să fiu ipocrit. Eu unu’ n-aș avea încredere în mine.
- Știu că te pricepi la fel de bine ca și mine să savurezi un moment plăcut. Hai să nu-l stricăm așa repede.

Pufnește și își dă ochii peste cap, dar zâmbește puțin în colțul gurii. Se întoarce către stradă.

Sună iar telefonul. Mă uit la ecran și apoi la ceas. Oare ce o vrea Lisa Edel la ora asta?

- Hallo, Herr Radu? Îmi cer scuze să vă deranjez la ora asta. Tocmai m-au sunat de la hotelul Ring și mi-au spus că nu ați fost să faceți check-in-ul încă. Voiau să anuleze rezervarea, dar am prelungit-o eu. Sunteți în regulă?

- Da, sunt OK. Foarte ciudat, eu am trecut pe la hotel și mi-am luat camera în primire acum vreo 4 ore. Sigur e o neînțelegere.

- Ciudat. Oricum eu sunt prin zonă, voi trece pe la recepție să clarific, nu vreau să ne taxeze dublu, am plătit cu cardul meu de firmă, cred că înțelegeți de ce am emoții…

Lasă câteva secunde de pauză, iar eu mă pregătesc să îi urez o seară plăcută, când continuă brusc.

- Herr Radu, dacă tot vin pe acolo, haideți să ne vedem, aș vrea să vorbim câteva minute.

Interesant. E ora opt jumătate seara și Frau Edel vrea să vorbim. Sună bine și rău în același timp.

- Ok, nu sunt la hotel, dar ajung în 20 de minute. Ne vedem la recepție. Pe curând.

Raluca s-a întors către mine.
- Așadar, te cari, să înțeleg?

Zâmbesc.
- Se pare că trebuie. Mi-ar plăcea să mă întorc, după ce termin.

- Whatever.
Își întoarce privirea din nou către priveliștea vieneză.
Douăzeci și două de minute mai târziu o găsesc pe Lisa Edel sprijinind pupitrul de la recepția hotelului și citind un pliant publicitar. Tresare când mă vede.

- Hallo, Paul! Cred că e momentul să vorbim la persoana a doua singular, ce zici?

Hai să fac pe prostul și să vedem daca are simțul umorului, zic.
- Cred că asta înseamnă să vorbim cu TU, nu?

Râde. E genul de femeie care râde și cu ochii.
- Ți-am văzut CV-ul. Vorbești engleză, germană și românește, sigur îți mai aduci aminte care e treaba cu pronumele personal și cum se conjugă verbele. Hai să bem ceva la barul hotelului.

Lisa își comandă un Cosmo, eu un Rob Roy. Savurează două guri din cocktail și apoi ridică privirea la mine.

- Paul, vreau să îmi spui exact ce ai de gând să faci tu în firma asta.

6. Perfect
4. Țigări