by

6. Perfect

7. Un fel de
5. Persoana a doua

- Ce culoare au chiloții tăi?

- Poftim?

- Tu mi-ai pus o întrebare indiscretă, acum e rândul meu.

Lisa râde din nou foarte frumos, iar eu mă bucur că am mai risipt puțin din tensiune.

- Bine, sunt negri. Acum trebuie să răspunzi tu.

Mă gândesc că mai pot întinde puțin coarda.
- Ai mei sunt albi, dar au un logo albastru în partea dreaptă.

- Drăguț. Acum jumătate de oră ne adresam unul altuia cu dumneavoastră și acum vorbim despre chiloți. Evoluăm repede.

Se uită direct în ochii mei, mai ia o gură din Cosmo și redevine serioasă.
- Să mai încercăm o dată. Ce vrei să faci în firma asta, Paul?

Acum, orice altă glumă ar fi în plus. E cazul să mint serios. Îmi pun paharul pe masă, fără să o scap din privire.
- Vreau să evoluez. Dacă pot să evoluez aici, bine. Dacă nu, voi pleca în altă parte. Știu cine sunt, știu ce vreau, nu voi accepta să mă plafonez. Mulțumită?

- Să zicem.

Acum m-a făcut curios.
- Atât? ‘Să zicem?’

- Să zicem că pe mine mă interesează foarte mult proiectul E77. Știi cu siguranță despre ce e vorba, te-am auzit vorbind despre el de multe ori în ședințele telefonice, când erai încă în România. Aș spune că și pe tine te interesează la fel de mult. Corect?

- Să zicem…

- Din păcate pe colegul și șeful nostru Tony Juss, acest proiect nu îl interesează deloc. Mâine dimineață la prima oră vom afla că nu vrea nicicum să îl transfere din Germania în Austria.

Se spune că hoțului de hoț îi e frică, iar eu m-am cam zburlit. Încep să îmi pun întrebări despre aparent inofensiva domnișoară Edel, care are mai multe informații decât bunul meu prieten hacker Andrei. Dacă Lisa are dreptate, înseamnă că m-am chinuit să obțin un post la Viena degeaba. Și că datorez unor oameni niște bani. Niște mulți.

- Nu știu de unde ai informațiile astea, dar dacă sunt adevărate, Juss e un idiot.

Lisa zâmbește din nou, se pare că i-am spus ceva ce-și dorea să audă.
- Juss e Juss. Eu vreau proiectul. Sunt foarte puține șanse să îl primesc, dar n-am să îl las să îmi scape printre degete fără să mă lupt pentru el. Și aici am nevoie de tine.

Acum știu unde bate. M-am mai liniștit. Și eu care la început credeam că m-a chemat la un pahar pentru că-i place de mine.
- Înțeleg. Am preluat departamentul de analiză și ca atare, am acces la toate informațiile. Însă văd că tu ai sursele tale, pentru ce-ți mai trebuie ajutor?

- Faptul că ascult secretarele bârfind între ele mă ajută doar până la o limită. De acolo mai departe am nevoie de mai mult ajutor.

Dau peste cap restul de băutură din pahar și mă uit la ea pe sub sprâncene.
- Ai dreptate, mă interesează proiectul. Dacă te ajut și îl primești, vreau să fac parte din el.

Îi strălucesc ochii.
- Evident. Perfect.

Se uită în jur și ridică mâna către chelner.
- Să mai bem un rând. Cine știe, poate ajungem din nou să vorbim despre chiloți.

7. Un fel de
5. Persoana a doua

Write a Comment

Comment


− trei = 5